Coșul tău este gol acum!
Cum a fost la lansarea cărții mele? Magic! Omul creează magie! Mulțumesc!
Oamenii cu care te înconjori dau valoare a ceea ce ești tu. Acum și în viitor…
Fiecare persoană la care sufletul tău vibrează și din care își ia minunăție, este de neprețuit. Pentru eternitate. Și are rezonanță nu doar în viața asta de acum, ci și pentru mai departe. Pentru că… dăm mai departe, nu? Tuturor celor cu care ne intersectăm și celor ce vin în urma noastră și își vor trăi viitorul, ca pe o eternitate pe care noi nu o vom vedea. La care contribuim fără să realizăm.
A fost 18 februarie, lansarea cărții mele și cel mai profund cadou pe care l-am primit vreodată de ziua mea. De la mine și de la toți cei prezenți. O zi cu însemnătatea împlinirii unui vis pe care îl am de peste 30 de ani – acela de a scrie, o zi în care sufletul meu a primit iubire și emoții de la cei prezenți și validare de la mine. Marina. Și Marina poate fi oricine care-și urmează visul și-l duce la împlinire. Nu este ușor, dar este posibil!
Am recunoscut faptul că această carte a fost scrisă din suflet. Nu a fost cenzurată, nu a fost redactată în stil literar, și nu a fost analizată conform standardelor impuse de psihoterapeuți experimentați și înțelepți. Ba mai mult, nici eu nu am citit nimic în acest domeniu înainte, pentru a nu mă lăsa influențată. A fost pur și simplu o trăire reală așternută în cuvinte. De acum încep să citesc mai mult și în această direcție
După ce ai scris o carte și urmează lansarea, te gândești la multe lucruri și le organizezi să se întâmple. Pentru prima dată, după foarte mult timp, evenimentul acesta a fost planificat fără așteptări, dar cu dedicare, muncă și telefoane făcute pentru ca lucrurile să se întâmple. Eu, care înainte voiam să controlez totul – când, cum, de ce, câți, unde, etc., de data aceasta nu m-am gândit la nimic din ce va urma să fie. Simțeam că va fi bine și că voi oferi… bine.
Primul aspect: când?!
Voiam ca ziua să fie neapărat duminica. 4 februarie îmi suna extraordinar de bine, din două aspecte importante. Era începutul anului nou chinezesc, cu transformări și schimbare de percepție asupra vieții, în general, și pentru un mult mai important motiv pentru mine, că venea exact la aproape un an de la începutul vindecării mele. Ca un cadou de recunoștință față de Univers că pe data de 5 februarie 2023 mi-a îndreptat pașii către o conferință la Moty, conferință ce nu avea nicio semnificație atunci pentru mine și nici nu preconiza vreo transformare asupra vieții mele. Doar că… din nou Universul le-a așezat atât de bine încât actele fiscale ale casei de marcat să nu fie gata (știți că în spatele unei cărți ale unui autor independent e necesar să fie o firmă pentru ca acesta să o poată vinde, nu?) și să mă determine să reconfigurez traseul. Următoarea duminică nu eram disponibili noi, așa că… următoarea dată era fix de 18 februarie. Ziua în care m-am și născut. Tot duminică, la 45 de ani distanță.
A doua piesă din puzzle… unde? Din start aveam un loc dorit în minte, ce mi se părea ideal pentru evenimentul acesta, și alte câteva pe lângă de backup. Și, ghiciți ce? La un telefon distanță și cu ajutorul fetelor minunate din wima, locul a fost stabilit. La The Pub Universității. Exact locul pe care mi-l doream și unde sufletul meu voia să se întâmple evenimentul. Și unde urma să mă și sărbătoresc. Mulțumesc, wimaromania! Mulțumesc, Radu! Mulțumesc, thepubuniversitatii!
Din cursurile online făcute, am înțeles că alte două elemente importante ale acestui puzzle sunt Gazda și Fotograful.
Ok. Cine să fie Gazda, coordonatorul și moderatorul evenimentului? Să aibǎ carismă, să fie comunicativ, să știe să vorbească frumos și bine și să țină publicul antrenat într-o atmosferă plăcută și animată? Și să fie femeie neapărat. Nu am nimic contra bărbaților, dar am simțit că tot un suflet de femeie aș vrea să mă reprezinte la acest eveniment important pentru mine. Și după ce mi-am luat îndrăzneala să întreb, pentru că știam cât de implicată este și ea în viața de zi cu zi pe toate planurile, această femeie superbă cu chip angelic și forță de Atena, a acceptat din prima să mă ajute. Mulțumesc, Andrada!
Bun. Gazdă am, acum să căutăm fotograf. Cine să fie? După ce planul A nu a fost să fie de data aceasta, datorită indisponibilitătilor, am convenit cu al meu soț ca el să facă ceva poze, când poate, și cu siguranță vor mai fi și alții care vor face poze și vom avea ceva material amintire. Doar că Universul a ținut neapărat ca fotograful să fie fotograf, motociclist pe deasupra, prieten și vecin de cartier. Cum s-a întâmplat acest lucru? Îi dădusem acestuia invitația la lansare și într-o seară, vorbind cu Mihai, îi vine ideea să îl rugăm pe el să aducă și aparatul lui profesional, măcar să iasă calitate la poze. Pun mâna pe telefon, îl sun, îi spun cele de mai sus relatate, la care el… nu ai citit ce ți-am scris mai devreme? Nu, nu citisem mesajul lui. Ce zicea mesajul lui? ”Fii atentă, ieri când am ajuns acasă de la Cluj, am intrat în cartier și am văzut motoarele lui Mihai și mi-am adus aminte de tine și de lansarea ta de carte. Dacă dorești te pot ajuta cu câteva cadre din timpul lansării. Nu știu dacă te ajută cu ceva dar măcar așa ca amintire”. Acesta era mesajul lui scris și necitit de mine, cu ceva timp înainte ca eu să-l sun. Ce să mai zici? Exact cum a zis și el după ce am rămas perplexi cu toții ”Aparent, unele energii nu au nevoie de cuvinte că se plimbă ele unde știu că e nevoie prin Univers”. Mulțumesc, Ștefan Manu!
Un alt aspect important, valoros și absolut necesar, era omul care stătea la masa cu cărțile spre vânzare, cu casa de marcat, POS-ul și caietul stelar în care oamenii să-și lase gândurile dorite. Acesta era un fel de ”om la treabă” care nu prea avea timp de distracție, așa cum aveam noi ceilalți. Cine altcineva ar fi putut sta acolo, decât două dintre prietenele mele foarte, foarte bune? Și da, am multe și mă mândresc cu ele, și mă simt norocoasă că sunt în viața mea și fericită că ne păstrăm de zeci de ani prietenia sinceră și profundă care ne unește. Ce au făcut fetele când au ajuns cu o oră înainte de lansare? Au învățat cum funcționează o casă de marcat, un POS d-asta bancar, coduri de introdus, detalii despre desfășurarea evenimentului, pentru ca totul să iasă bine. Și nu s-au mișcat pe toată durata evenimentului de la masa ”cărții” și s-au asigurat că fiecare participant nu uită să-și ia ”prăjiturica cu răvaș”. Fetelor, Alina și Bianca, vă iubesc! Mulțumesc!
Și a vorbit și Moty, mentorul meu. Sau ghidul terapeutic, cum vreți să-l numiți. Ceea ce a spus Moty a fost sincer, profund și cu suflet, acestea fiind și motivele de bază care m-au determinat inițial să ajung la el, să continui terapia și dezvoltarea personală cu el pentru un an de zile și să-mi doresc și de acum înainte să continui.
Dar dincolo de toate cele spuse de el la adresa mea, cel mai tare m-au mișcat cele spuse despre Mihai. Soțul meu, tatăl fiicei noastre, iubitul meu, prietenul meu. Pentru că, pentru prima oară de după căderea și vindecarea mea, am înțeles de ce a ales și Mihai să meargă la acest Moty. Pentru că și el avea nevoie. Eu nu mai aveam ochi să-i văd durerea susținerii pentru mine, dar el a simțit necesitatea ajutorului din afară a lui Moty pentru a putea să-mi ofere sprijinul în continuare, și în familie.
Moty, mulțumesc! Dincolo de cuvinte, tot ceea ce faci pentru oameni se transformă în miracol!
Gata, structura era aranjată. Ce mai lipsea? Un joc, simplu, conceput de mine special pentru a interacționa cu publicul. Câteva întrebări la care, aleatoriu, să se răspundă: ”Care este cea mai mare calitate a ta?”, ”Care e visul la care aspiri?”, ”Ce ai vrea să îmbunătățești la tine?”, ”De ce ești azi aici?” D-astea, de dialog, ca oamenii să vorbească despre ei și cu alții. În auzul lumii, fără măști, cu asumare și drag de el însuși.
Și aici, ce să zic? Am cei mai minunați prieteni, colaboratori și cunoștințe din lume! Să vii din Constanța special pentru acest eveniment, să îți vezi cea mai bună prietenă din liceu pe care nu ai mai văzut-o de 27 de ani, să vezi prietena copilăriei de la mătușa de la țară, să vezi toți prietenii motocicliști și nu numai ”din familia aleasă” cu care petreci timp mult și bun, să vezi femei minunate ce te inspiră și bărbați capabili să plângă și în văzul lumii, să îți vezi tribul frumos și colorat, colaboratori ce ți-au scos cartea și au ținut să fie prezenți la eveniment și oameni necunoscuți ce doar au auzit de eveniment și au și ajuns la el, este… magnific. Sunt recunoscătoare, împlinită și norocoasă. Și da, de data aceasta știu că merit. Ce semeni, culegi! Oameni dragi sufletului meu, mulți la număr, mulțumesc! Fiecare în parte sunteți o poveste minunată
Cât despre pungile oferite cadou, de un om necunoscut, cu care nu am avut niciun fel de legătură și cu care nu știu dacă voi mai interacționa vreodată, și aici este tot magie. Cu fundă roșie și stele pe cer de vis împlinit. Gestul său neașteptat m-a atins profund și mi-a adus o rază de lumină în inima mea. Mulțumesc, Ștefan, pentru generozitatea și bunătatea ta neașteptată
Închei cu recunoștință și mulțumire către Univers pentru evoluția mea și pentru oamenii minunați pe care i-am întâlnit în această călătorie și pentru toți cei de dinainte ce mi-au rămas alături.
Mihai și Maya, vă mulțumesc din inimă! Prin sprijinul vostru necondiționat și iubirea voastră nelimitată, am învățat să-mi acord prioritate în viața mea și să valorizez fiecare aspect al propriei mele ființe. Sunteți surse inepuizabile de inspirație și susținere. Mulțumesc pentru tot ce faceți pentru mine și pentru că sunteți alături de mine în fiecare zi.
Cu drag, Marina. Marina poate fi oricine.
Si eu te iubesc, prietena draga si OM minunat! Iti multumesc ca existi in viata mea! Si da, ai punctat bine, “ce semeni, aia culegi!” Sunt foarte mandra de tine si foarte fericita ca ti-ai implinit visul!
PS: vin si lansarea volumului 2 ;-)!